Fetească Neagră

– de Sergiu Nedelea

Feteasca Neagră este soiul autohton reprezentativ pentru vitivinicultura noastră. Noi nu avem multe soiuri roșii în România, dar Feteasca Neagră, deși puțină și ea, reușește să se facă cunoscută și să devină practic un ambasador al gusturilor când vine vorba de vin românesc.

În istoria vinului, apariția soiului Fetească Neagră este poziționată în urmă cu 2000 de ani. Se presupune că locul de origine al acestui soi este pe valea râului Prut, în jurul localității Uricani, din județul Iași, unde s-au găsit semințe datând din acea perioadă. Soiul a fost cultivat pentru o perioadă foarte îndelungată de timp în această regiune viticolă (Dealurile Moldovei), apoi a coborât pe curbura arcului Carpatic, ajungând destul de târziu în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.
În prezent soiul este plantat în toate regiunile viticole, însă pe o suprafață extrem de redusă, aproximativ 3000 de hectare.
Feteasca neagră produce struguri de mărime mijlocie de formă cilindrică sau cilindro-conică, regulată, uniaxiaţi, uniaripaţi sau biaripaţi, boabele sunt de formă sferică, aşezate des pe ciorchine. Pieliţa de grosime mijlocie, culoare roșie închisă, aspect negru albăstrui, acoperită cu pruină, pulpa zemoasă, necolorată.

În funcție de arealul în care a fost cultivată Feteasca Neagră a fost cunoscută în popor și sub alte denumiri cum ar fi: Poama Fetei Negre, Păsărească Neagră, Coada Rândunicii.

În ceea ce privește caracterizarea viței-de-vie din soiul Fetească Neagră cea mai cuprinzătoare descriere pe care am găsit-o este realizată de Dr. Ing. Ion M. Pușcă în cartea Vechi Soiuri Românești de Viță de Vie: “Datorită vigurozității sale, creșterea excesivă a lăstarilor, frânează uneori diferențierea normală a mugurilor de rod. De aceea, pentru obținerea unei producții medii de 7.000 – 9.000 kg, struguri la hectar, Feteasca Neagră se recomandă a se cultiva pe forme semiînalte, cu un număr mare de muguri (ochi de iarnă) ce poate ajunge pană la 60-80 de muguri pe butuc. Aceștia au rolul de a frâna creșterea buimacă a lăstarilor, favorizând astfel diferențierea mai bună a mugurilor de rod.

Stabilirea tipicității soiului Fetească Neagră și recunoașterea vinurilor obținute din acest soi în cadrul unor degustari în orb, le-a dat de furcă și degustătorilor mai versați. Experimentatul Viorel Stoian mărturisea că ani de zile l-a recunoscut prin eliminare: “Are caracterul sălbatic al Cabernetului Sauvignon? Nu. Are finețea și aroma de zmeură a vinului de Merlot? Nu. Atunci dacă este bine colorat, dacă este amplu, catifelat, armonios, dacă e corpolent, atunci trebuie să fie Fetească Neagră.” Recunoașterea tipicității a venit mai târziu. În Marea carte de degustare a vinurilor, d-l Viorel Stoian punctează faptul că vinul obținut din Fetească Neagră are un caracter olfactiv specific, care sugerează mirosul de prune uscate, câștigând prin învechire ușoare nuanțe de scorțișoară.

Frumoase descrieri ale acestui soi a făcut regretatul Profesor Viorel Stoian. Eu unul dacă aș fi întrebat ce gust are România, aș răspunde fără să ezit – de Fetească Neagră!

Încearcă vinurile din FETEASCĂ NEAGRĂ